no title

De ce imi este atat de dor de tine...azi...mai mult ca niciodata...? De ce simt un gol atat de mare in mine? Sunt zilnic langa el...dar de ce gandul meu zboara la tine? De ce nu stim sa pretuim ce avem decat abia cand nu mai avem? Imi este dor de tot ce era "noi" candva... Imi este dor de puterea cu care ma strangeai in brate...de sclipirea pe care o aveai in ochi atunci cand ma priveai...de vocea calda cu care imi spuneai ca iti este dor de mine...Imi este dor de glumitele copilaresti pe care le faceai...de rasul tau excesiv care uneori imi ridica moralul. dar la fel de bine, alteori, ma enerva... Da...nici mie nu imi vine sa cred dar...imi lipsesti...

the first one

Oraselul Copiilor...masinute...parcul Tineretului...plimbare pe marginea lacului... Our first...date...long time no feeling so great :) Ai retrezit atat copilul din mine cat si niste sentimente care am crezut ca nu mai exista. Felul in care imi vorbesti, felul in care imi explici lucrurile neintelese, felul in care zambesti, felul in care ma faci sa zambesc...felul in care ma tii in brate, felul in care ma atingi...toate ma fac sa ma simt cea mai protejata persoana de pe Pamant. Ai reusit sa ma incalzesti,desi tremuram toata. Ai reusit sa ma faci sa uit de tot pentru cateva ore...sa fac ceva ce nu mai facusem de mult timp si anume sa ma relaxez, sa ma bucur de viata. Si nasucul ala rece pe obrazul meu...hm...atunci chiar mi se facuse pielea de gaina, nu ti s-a parut. Maine...ping-pong si biliard?

but you can`t escape...

Se intampla din nou...acel sentiment incomparabil...il simt din nou! Dc oare credeam ca nu voi mai simti asa ceva prea curand?! Ciudat dar foarte placut. Simt din nou putere de a zambi, nu numai la "suprafata". Brusc, totul a prins culoare in jurul meu. Aseara a fost prima noastra iesire...nu a fost chiar un date, dar am putut vb in afara orelor de munca, desi acasa eram asteptata, ti-am spus ca nu am niciun plan si ca putem face un ocol. O minciuna nevinovata...nu am asteptat prea mult timp acest moment, dar l-am asteptat.

Miercuri 07.10.2009...prima zi de munca in Tween...eram la birou cu o colega...ajunsesem mai devreme. De cum ai intrat si ai trecut pe langa mine, ti-am zambit si...drept sa iti spun te-am studiat cam tot programul.

Imi parea atat de cunoscut sentimentul...

Te priveam, ma priveai, zambeam, zambeai...bine...tu oricum esti o figura si mereu ai zambetul pe buze, dar parca era altceva. Hm scriu de parca toate s-ar fi intamplat acum nu stiu cat timp...au trecut abia 3 zile..si parca te stiu de o viata.

Ne-am mutat la biroul din spatele tau din cauza unor defectiuni tehnice si ne distram de minune. Ai inceput sa te apropii de mine..voiai sa te distrezi cu noi pe seama nebunilor de care dadea colega la telefon. Ascultam impreuna la aceeasi casca si ne amuzam teribil..atat de apropiati...iti simteam respiratia si ne atingeam "din greseala" cerandu-ne scuze.

Ce face plictiseala din om...sau pasiunea... Ai inceput sa desenezi...si am aflat ca este una din pasiunile tale. Am ramas placut surprinsa sa vad ca schitezi un trandafir...nu cred ca stii dar sunt florile mele preferate. Mi-ai dat desenul dar parca ai avut o retinere cand m-ai rugat sa il pun pe biroul colegei noastre care era putin (mai mult) nervoasa.

Am simtit putina invidie in momentul respectiv dar mi-a trecut cand ai pus capul pe umarul meu si ai inceput sa ma gadili...iar langosa cu branza si stafide din pauza...a fost geniala!Inca iti sunt datoare..ti-am spus ca vreau doar o gura dar am papat-o pe toata. My bad!

Second day at work

Te simteam din ce in ce mai aproape de mine...sa fi fost doar imaginatia mea? Sa fie oare asta firea ta, sa fi atat de prietenos cu toata lumea iar eu sa fiu "just another one"?

Ai scos handsfree-ul, mi-ai dat o casca...E.Iglesias - Escape...

M-ai surpris si mai placut de data asta...Am observat aceeasi surprindere si la tine cand ai vazut melodiile din telefonul meu..ti-am cerut ID-ul si asa ne-a prins ora 1 noaptea facand schimb de muzica si observand ca avem aceleasi gusturi dar nu numai in muzica.

Nu stiu ce a fost in capul meu cand m-ai intrebat de relatia mea anterioara...poate ca ar fi trebuit sa evit subiectul dar..what`s done is done...

Ieri...a3a zi...am intarziat vreo 5 min, ajunsesei deja. Nu am mai stat atat de aproape dar cu fiecare ocazie trageam cu ochiul si ma rugam sa vina mai repede pauza sa mai putem vb.

Dupa program am decis sa merg cu voi pe cealalta parte cu metroul, chiar daca ocoleam dar mai stateam impreuna...inainte sa traversam spre metrou am decis sa ne despartim de colegi si sa mergem pe jos spre Unirii, desi eram asteptata acasa. Am avut ocazia sa ne cunoastem mai bine, am aflat lucruri placute despre tine si m-am intristat cand am primit telefon de acasa sa ajung mai repede.

M-ai condus la statie si m-ai invitat sa iesim urmatoarea zi.

Eram foarte incantata atat de invitatie cat si de pupicul de ramas bun.

Ajunsi acasa, am continuat sa vb online...si din nou ne-a prins ora 1 la tastatura...

sent to... 10-10-09 01:09 "Ti-am ascultat "sfatul" de ieri...sunt in pat la tv la o cana de lapte cald :X"

from... 10-10-09 01:11 "Bun bun. eu am inceput sa dansez in pat ca balu din cartea junglei.numai ca pe mine nu ma mananca spatele. :)"

si uite ca iti scriu

Nu o sa te intreb ce mai faci...stiu ca iti urmezi cursul

Am nevoie disperata de iubire! Daca se poate azi sau maine...

Sa nu mi-o aduci in ultima zi a vietii, pentru ca nu ma va gasi acasa!

Poate o sa-mi faci rost de putina putere Caci, vezi tu...e mult prea trist sa vezi pe strazi cocoloase rostogolite, in noianul de griji fracturate lunar... nu esti un filantrop.

Dar macar de dragul anilor ce i-am casat, ai putea sa imi daruiesti intelepciune. Nu ca sa ii cer un deceniu acelasi lucru lui Mos Craciun si nici sa scriu inlacrimata unui destinatar fara putere de raspuns.

Ci ca sa supravietuiesc iubind intr-un haos in care increderea e un trofeu rar nescos la concurs..

Am inteles, esti destinul batut in cuie! Stiu ca tu trasezi drumul meu si ca eu sunt purtatoarea ta de zile

Cu tot respectul, cred ca destinul meu s-a imbatat iar si de aceea nu-mi gasesc calea.

Poate reusesti sa ma scoti din traficul zilnic in care oamenii nu-ti dau binele. Si sa ma calmezi cand observ ca vanzatoarele prost platite iti vara marfa expirata in plasa.

Poate infiintezi fara vreo taxa, un coltisor de lume, in care balacarerile politice se sparg inainte sa se auda.

Peste o luna, poate inventezi o ora in care lumea sa nu poata minti. Si alta in care toti sa ne intoarcem acasa, la biblioteca parasita.

Nu o sa iti cer numerele de la loto. S-au deschis destule sali pentru jocuri de noroc. Unde si tu trimiti jucatori ce-si irosesc sansele, cu banii copiilor inca nevorbitori.

Cand merg cu tramvaiul sper sa mai pot gasi batrani care nu lovesc cu bastonul, fiindca te-ai impiedicat ca un prost. Si ca fetele triste de dimineata nu se mai ascund in paginile unui ziar cu susul in jos.

Ma tot gandesc daca cineva te corvodeste. Daca te santajeaza, fiindca esti scris sa nu te vezi, ci doar sa fii simtit. Poate ai sa imi spui daca te intrerupi de fiecare data cand suferim adanc. Sau daca razi cand imi chitesc babeste monezile. Cu siguranta, tu n-ai grija intretinerii ori a oalei cu ciorba in care musai trebuie sa se vada carnea.

Cu orgoliul tau de invizibil poate imi explici. Cu ce sunt mai fericiti copiii cu hainele de firma. Si cu ce sunt mai bogati afaceristii fara scrupule. Poate ma scapi de dulcele egoism care necajit trage a razbunare fara sens. Si imi tii o teorie pe care parintii au uitat sa o demonstreze. Cred ca ai si tu acolo, un dram de autoritate..sau..

Nu-ti inteleg insa politele pe care ai ales sa le achite pruncii cu cancer. Sa nu ma minti! Ii vad la televizor.

Incredibil, dar nu-ti voi cere fericire. Banuiesc ca e un praf pe care il arunci in ce sac vrei tu, cand esti binedispus. Am pretentia unei vorbe bune si a modestiei cu care am pasit atunci cand mi-am dat seama ca stiu sa merg.

Cu mana pe inima, tu nu stii ce grabita a devenit lumea. Daca n-oi mai fi cand te decizi sa-mi devii un destin fidel, lasa toate astea altcuiva. Am invatat ca dar din dar se face Rai.

Stiu de cand am oferit mamei intr-un Craciun ultimii banuti din pusculita. S-apoi, prin zapada am gasit altii. Probabil ca tot munciti. Nu-ti cer nici sa fiu bogata ori vreo ducesa infumurata.

Fa-ma saraca, dar iubita. Lipseste-ma de lux, dar da-mi murmurul linistitor al omului care-mi spune ca va fi bine. N-ai fi tu un destin mai incapatanat ca mine! Da-mi pacea sau dreptatea.

Asigurarea ca cel ce citeste cu voce tare randurile mele nu e beat, bogat sau prea iubit..

Cu stima,

Un Simplu EU!

Sunny Day!

Începe să mă ameţească vinul alb...mirosul lui parcă mă face să las de o parte nervii şi gândurile negative...mă relaxează şi mă face să zâmbesc. Noapte, aproape ora 2 şi totuşi am ajuns acasă cu puţin timp în urmă. Da, am simţit nevoia să am o zi ca cea de azi, nimic nu e perfect dar totuşi a fost frumos. Am văzut oraşul cu alţi ochi. Oamenii din jur păreau fericiţi şi fără nicio grijă...copilaşii din Cişmigiu mi-au atras atenţia dar am mai văzut ceva ce mi-a luminat chipul cu adevărat...un domn în vârstă (undeva peste 75) stătea pe o băncuţă alături de o bătrânică.Nu am auzit ce vorbeau dar mi-a fost suficient să văd că zâmbesc, ba chiar se amuzau copios. La scurt timp, "nenea" s-a ridicat ajutând-o să se ridice, după care i-a sărutat mâna şi a îmbrăţişat-o!

Revenind la mirosul vinului din faţa mea...parcă se accentuează din ce în ce mai mult...iar mie mi se închid ochii...

..............................................................................................................

catre..mine

............. ,

Unul din multele tale obiceiuri este unul destul de prost. probabil că acum când vei citi aceste cuvinte vei fi făcut din nou aceeaşi greşeala. Încetează!Înceteză să te mai minţi şi inceteaza cu aceasta slăbiciune a ta. dacă vei face la nesfarşit aceeaşi greşeală vei avea prea multe de uitat şi îţi va fi mult prea greu. încearcă să mergi mai departe şi să uiţi ceea ce, ştiu că în adancul sufletului tău, nu vrei sa uiţi. ştii la ce mă refer, nu mai încerca să obţii ceva ce ştii că nu vei avea decât pe jumătate. a fost bine, convenabil şi foarte incitant până acum, dar cât crezi că va ţine? nu vei putea continua aşa o viaţă întreagă. te rog eu, cea care ştie cum e să greşeşti, să renunţi la obsesii copilăreşti. acum te las, mă duc să fac aceeşi prostie, cea căreia sper să îi pui tu punct. când vei citi acest mic mare răvaş vei şti că, încă o dată, în mintea ta, cea de acum, au revenit amintiri, senzaţii, dorinţe, ce te macină de multă vreme. ai gijă, pune punct!

Cu mult drag,

Trecutul tău.

life

Te-ai întrebat vreodată unde ajunge un porumbel alb după ce îşi ia zborul? o frunză în bătaia vântului...? Un fluture după ce părăseşte floarea...? sau chiar balonaşele scăpate de cei mici? Încotro se îndreaptă toate? Spre cer...?!...dar unde mai precis? se vor întoarce vreodată? Ce se va alege de ele? Dacă se vor pierde în noapte?Dacă vor fi topite de razele soarelui ? Speranţa moare ultima...dar...moare?

Am putea asemăna fericirea cu nişte gingaşe balonaşe de săpun; şi fiecare balon...un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele mai firave şi se sparg încă înainte de a-şi fi luat zborul. Viaţa noastră este însă plină de astfel de balonaşe. Nu trebuie decât să le păstrăm cu grijă, în cufărul tainic al subconştientului şi să ne gândim că şi după o mare durere, vine o mare bucurie. A fi fericit înseamnă după unii, a iubi. Şi într-adevăr, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia după...

sensual moments...

There is a fire within us..

that only needs a touch to bring forth flame

Passion ignites...

when I hear you whisper my name...

My body shivers,

but not from cold...

But from the sweet anticipation

of a desire that never seems to grow old....

......................................................................

fără răspuns

De ce?

...spunem, de obicei, când este vorba de un oraş: "Mergem 'la' Bucureşti...",iar când este vorba de o ţară, spunem: "Mergem 'în' Canada..." şi nu "Mergem 'la' Canada..."?

...mereu eşti acuzat de lene, când tu, de fapt, te chinui să-ţi conservi energia?...

...sucul de lămâie este făcut din arome artificiale şi detergenţii de vase se fac cu lămâi adevărate?

...se spală prosoapele, dacă e de presupus că atunci când ne ştergem ar trebui să fim curaţi?

...oile nu intră la apă când plouă şi lâna da?

Dacă vrei un bumerang nou, cum scapi de cel vechi?

...când îţi propui să faci mai mult, atunci nu faci nimic...

...când nu te-aştepţi, rezolvi ce n-ai visat...

...când chiar nu-ţi pasă, atunci se-ndragosteşte de tine...

...când dai să-l prinzi, mai rau îl scapi...

don't get it...

Gata şi cu teza...am terminat chiar repede... Ciudat...am râs împreună azi, am colaborat în timpul tezei, chiar mi-ai dat caietul tău pt "inspiraţie"...WTF?! Era stricat laptele în dimineaţa asta? I`m gonna miss physics class...profu` nu are grad de comparaţie..."hai începeţi odată să scrieţi! Ştiţi voi...citiţi-scrieţi, citiţi-scrieţi". Cum să nu adori aşa prof? Dacă ridică ochii din ziar în timpul lucrărilor, îşi cere şi scuze pt că ne-a speriat şi am scapat caietul :)) Dacă am avea norocul ăsta la examene....exact asta ţi-am spus acum 5 min...ai zâmbit...

are we there yet?

Am întrerupt scrisul pt a te întreba "La cât se sună?" :D ciudat...nu ai mai "strâmbat din nas". Să iţi spun şi "vreau acasăăăăă!!" sau "Mă doare capul...mai e mult?" Mă şi bufneşte râsul când îmi amintesc cât te enervau întrebările astea, dar îţi trecea repede şi zâmbetul îţi revenea pe buze...ce vremuri...parcă au fost ieri...şi totuşi...parcă nu...mai e puţin. Ochii care nu se văd, se uită...nu te voi uita, ştiu sigur, şi dc crezi? Pt că nu vreau să te uit....

just smile...

Banca I, rândul de la perete...privirea mea te caută în permanenţă dar nu mai eşti acolo...de fapt, nu mai exişti...totuşi, azi parcă faţa iţi este mai luminată...dar zâmbetul de pe chipul tău...mai fals ca niciodată... Eşti aici, lâmgă mine, the same identity...but different. The same smell, the same motions...care nu mint niciodată...the same voice...pe care o recunoşti din 1000...acelaşi ceas îngust care arată şi acum că timpul nu stă după noi... Privesc scaunul gol care atunci...pf...s-a pus profa fix în faţa mea...:-j...dar scaunul e încă acolo...gol...Erai...zilnic...te căutam...te găseam...te priveam...şi visam la ceva imposibil... Abia dacă ne salutam şi totuşi, telefonul acela...pe la 21:00...cred că de acolo a început totul..."Mama e plecată din oraş şi nu vreau să imi petrec noaptea alone.Am chemat pe altcineva dar nu poate să vină şi nu ştiu la cine să apelez...crezi că ai putea..?" ..wow...dar WOW...mai-mai să imi scape telu` din mână...nu ştiam cum să reacţionez...parcă auzeam o voce interioară.."GO!"...dar stai!...neah... A trecut ceva timp de atunci dar nu am uitat niciun detaliu.A fost o noapte specială...şi nu spun asta pt că s-ar fi întamplat ceva nemaipomenit...a fost ceva special doar pt că în acea seara am început o frumoasă prietenie...am început să cunosc cu adevărat persoana care îmi atrăgea privirea zilnic, de la care nu îmi mai puteam lua gândul...şi da, era exact cum îmi imaginasem deşi trecuse prin multe.. Te-ai plictisit? vezi că în colţul paginii, pe sus pe acolo e un x-uleţ roşu...:) ...mult mai devreme decât speram, la doar 2-3 luni de când ne-am cunoscut, dar la timpul potrivit.... Zilele treceau, râsetele se înmulţeau, inima bătea...muream de nerăbdare să vorbim deşi eram împreună aproape mereu, subiectele nu se terminau niciodată...mereu mai era ceva de spus, un comentariu banal de făcut, o glumă aparent stupidă, un banc sec...chestii minore de care ştiam să ne bucurăm...apusul soarelui era ceva magnific...un fenomen pe care îl studiam împreună mai mereu şi ne aducea zâmbetul pe buze...Crângaşi... Oare simţeai cum te privesc? Cum îţi analizam toate gesturile...toate vorbele...? Era suficient pt mine...O prietenie de invidiat pot spune...dar cred că mă limitez doar la "de apreciat"...

bla...bla...bla...

Pf...încă 3 ore care trec atât de greu..bine măcar că profa de eng ne lasă să învăţăm la ce avem nevoie...sau să scriem pt blog :-" Mâine nu te văd..., joi teza la fizică...ultima teză din liceu...gata...chiar se termină! Şi nebuna de info ne bate la cap cu atestatu`.Cică pe 27 mai :-@ aha...da!da!bine...cum ziceti dvs... [ după ce că " vine bacu` "şi noi "estem praf", ne mai complicăm existenţa şi cu atestatu` lu` peşte.. :-j Mda din câte observ, iar am venit la şcoala doar să nu iau absenţe...pierdere totală de timp...(:| mă uit la mine...mă uit la profa...la colegi...parcă se duce totul de râpă...nişte mutre acre, plictisite, chiar scârbite! Vorba lu` nenea Bitza, "copii îmbătrâniţi înainte de timp" :-<

boringeală in timpul orei...

Oare chiar voi duce dorul acestor ore? Acestor zile? Acestor ani....? Poate că da, poate nu...life goes on, dar amintirile rămân. Urmează anii de studenţie DAR, înainte de asta, mă aşteaptă un examen...pe cât de stupid, pe atât de important.. :| Am pretenţii de la cei din jur deci ar fi chiar culmea să nu am pretenţii de la mine...cu toate că emoţiile au început să crească...

de prin curtea şcolii

Şi uite-mă aici...aici unde eram şi acum 4 ani...same place, same ppl...şi totuşi atât de diferiţi.. Şi când spun asta mă refer în mare parte la tine, omul pe care l-am cunoscut în ziua în care...practic...am început o nouă viaţă...acolo unde mă aşteptam cel mai puţin. Şi când te gândeşti că liceul "is just a piece of shit" în care calci fără să vrei şi care lasă amprente puternice în viaţa fiecăruia... O zi care nu imi poate fi scoasă din minte...toamnă...şi totuşi atât de cald...da! chiar te-am întâlnit. Atât de ciudat, atât de plăcut...la doar câţiva paşi de mine, fară să ştiu ce se va întâmpla, fără măcar să bănuiesc ceva...şi totuşi au trecut 4 ani..ani în care s-au întâmplat mult mai multe decât mi-aş fi putut imagina... Nimicurile, rutina, plictiseala, toate parcă erau mult mai plăcute, mai suportabile...şi totuşi, atât de multe încât nu cred că-mi mai amintesc mai mult de jumătate din tot; poate aş vrea să cred că a fost doar un vis plăcut, poate aş fi vrut să opresc timpul în loc, poate mi-a fost teamă, poate nu am vrut, poate am primit prea mult...gata, S-A SUNAT!

Are you mad?..should I care..?

Ultima perioadă a fost un chin...să te văd zilnic, să iţi văd privirea plină de căldură, zâmbetul pe care nu mi l-am putut scoate din minte, buzele pe care am visat încă de la început să le ating... E un chin să fiu atât de aproape de tine şi totuşi atât de departe...zidul pe care l-ai pus între noi...mda...chiar PARE imposibil de ocolit...but remember & "never say never"!!!

shh...plouă!

Priveşte! Plouă!...plouă cu lacrimi colorate, pe cerul gri...într-o lume uitată...de tine...poate...sau poate nu...totuşi...de ce? Plouă cu vise...plouă cu mine..cu tine..cu noi..[şi DA,repet...noi...] Plouă..şi ploaia iţi simte lipsa...mă transform iar în ploaie şi ... punct