Te-ai întrebat vreodată unde ajunge un porumbel alb după ce îşi ia zborul?
o frunză în bătaia vântului...? Un fluture după ce părăseşte floarea...? sau chiar balonaşele scăpate de cei mici? Încotro se îndreaptă toate? Spre cer...?!...dar unde mai precis? se vor întoarce vreodată? Ce se va alege de ele? Dacă se vor pierde în noapte?Dacă vor fi topite de razele soarelui ? Speranţa moare ultima...dar...moare?
Am putea asemăna fericirea cu nişte gingaşe balonaşe de săpun; şi
fiecare balon...un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele mai firave şi se sparg încă înainte de a-şi fi luat zborul.
Viaţa noastră este însă plină de astfel de balonaşe. Nu trebuie decât să le păstrăm cu grijă, în cufărul tainic al subconştientului şi să ne gândim că şi după o mare durere, vine o mare bucurie.
A fi fericit înseamnă după unii, a iubi. Şi într-adevăr, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia după...