Începe să mă ameţească vinul alb...mirosul lui parcă mă face să las de o parte nervii şi gândurile negative...mă relaxează şi mă face să zâmbesc. Noapte, aproape ora 2 şi totuşi am ajuns acasă cu puţin timp în urmă. Da, am simţit nevoia să am o zi ca cea de azi, nimic nu e perfect dar totuşi a fost frumos. Am văzut oraşul cu alţi ochi. Oamenii din jur păreau fericiţi şi fără nicio grijă...copilaşii din Cişmigiu mi-au atras atenţia dar am mai văzut ceva ce mi-a luminat chipul cu adevărat...un domn în vârstă (undeva peste 75) stătea pe o băncuţă alături de o bătrânică.Nu am auzit ce vorbeau dar mi-a fost suficient să văd că zâmbesc, ba chiar se amuzau copios. La scurt timp, "nenea" s-a ridicat ajutând-o să se ridice, după care i-a sărutat mâna şi a îmbrăţişat-o!
Revenind la mirosul vinului din faţa mea...parcă se accentuează din ce în ce mai mult...iar mie mi se închid ochii...
..............................................................................................................
