Sunny Day!

Începe să mă ameţească vinul alb...mirosul lui parcă mă face să las de o parte nervii şi gândurile negative...mă relaxează şi mă face să zâmbesc. Noapte, aproape ora 2 şi totuşi am ajuns acasă cu puţin timp în urmă. Da, am simţit nevoia să am o zi ca cea de azi, nimic nu e perfect dar totuşi a fost frumos. Am văzut oraşul cu alţi ochi. Oamenii din jur păreau fericiţi şi fără nicio grijă...copilaşii din Cişmigiu mi-au atras atenţia dar am mai văzut ceva ce mi-a luminat chipul cu adevărat...un domn în vârstă (undeva peste 75) stătea pe o băncuţă alături de o bătrânică.Nu am auzit ce vorbeau dar mi-a fost suficient să văd că zâmbesc, ba chiar se amuzau copios. La scurt timp, "nenea" s-a ridicat ajutând-o să se ridice, după care i-a sărutat mâna şi a îmbrăţişat-o!

Revenind la mirosul vinului din faţa mea...parcă se accentuează din ce în ce mai mult...iar mie mi se închid ochii...

..............................................................................................................

catre..mine

............. ,

Unul din multele tale obiceiuri este unul destul de prost. probabil că acum când vei citi aceste cuvinte vei fi făcut din nou aceeaşi greşeala. Încetează!Înceteză să te mai minţi şi inceteaza cu aceasta slăbiciune a ta. dacă vei face la nesfarşit aceeaşi greşeală vei avea prea multe de uitat şi îţi va fi mult prea greu. încearcă să mergi mai departe şi să uiţi ceea ce, ştiu că în adancul sufletului tău, nu vrei sa uiţi. ştii la ce mă refer, nu mai încerca să obţii ceva ce ştii că nu vei avea decât pe jumătate. a fost bine, convenabil şi foarte incitant până acum, dar cât crezi că va ţine? nu vei putea continua aşa o viaţă întreagă. te rog eu, cea care ştie cum e să greşeşti, să renunţi la obsesii copilăreşti. acum te las, mă duc să fac aceeşi prostie, cea căreia sper să îi pui tu punct. când vei citi acest mic mare răvaş vei şti că, încă o dată, în mintea ta, cea de acum, au revenit amintiri, senzaţii, dorinţe, ce te macină de multă vreme. ai gijă, pune punct!

Cu mult drag,

Trecutul tău.

life

Te-ai întrebat vreodată unde ajunge un porumbel alb după ce îşi ia zborul? o frunză în bătaia vântului...? Un fluture după ce părăseşte floarea...? sau chiar balonaşele scăpate de cei mici? Încotro se îndreaptă toate? Spre cer...?!...dar unde mai precis? se vor întoarce vreodată? Ce se va alege de ele? Dacă se vor pierde în noapte?Dacă vor fi topite de razele soarelui ? Speranţa moare ultima...dar...moare?

Am putea asemăna fericirea cu nişte gingaşe balonaşe de săpun; şi fiecare balon...un moment de fericire. Unele sunt mai mari, altele mai mici, unele sunt mai durabile, altele mai firave şi se sparg încă înainte de a-şi fi luat zborul. Viaţa noastră este însă plină de astfel de balonaşe. Nu trebuie decât să le păstrăm cu grijă, în cufărul tainic al subconştientului şi să ne gândim că şi după o mare durere, vine o mare bucurie. A fi fericit înseamnă după unii, a iubi. Şi într-adevăr, a iubi este prima dintre toate fericirile, a fi iubit vine abia după...

sensual moments...

There is a fire within us..

that only needs a touch to bring forth flame

Passion ignites...

when I hear you whisper my name...

My body shivers,

but not from cold...

But from the sweet anticipation

of a desire that never seems to grow old....

......................................................................

fără răspuns

De ce?

...spunem, de obicei, când este vorba de un oraş: "Mergem 'la' Bucureşti...",iar când este vorba de o ţară, spunem: "Mergem 'în' Canada..." şi nu "Mergem 'la' Canada..."?

...mereu eşti acuzat de lene, când tu, de fapt, te chinui să-ţi conservi energia?...

...sucul de lămâie este făcut din arome artificiale şi detergenţii de vase se fac cu lămâi adevărate?

...se spală prosoapele, dacă e de presupus că atunci când ne ştergem ar trebui să fim curaţi?

...oile nu intră la apă când plouă şi lâna da?

Dacă vrei un bumerang nou, cum scapi de cel vechi?

...când îţi propui să faci mai mult, atunci nu faci nimic...

...când nu te-aştepţi, rezolvi ce n-ai visat...

...când chiar nu-ţi pasă, atunci se-ndragosteşte de tine...

...când dai să-l prinzi, mai rau îl scapi...

don't get it...

Gata şi cu teza...am terminat chiar repede... Ciudat...am râs împreună azi, am colaborat în timpul tezei, chiar mi-ai dat caietul tău pt "inspiraţie"...WTF?! Era stricat laptele în dimineaţa asta? I`m gonna miss physics class...profu` nu are grad de comparaţie..."hai începeţi odată să scrieţi! Ştiţi voi...citiţi-scrieţi, citiţi-scrieţi". Cum să nu adori aşa prof? Dacă ridică ochii din ziar în timpul lucrărilor, îşi cere şi scuze pt că ne-a speriat şi am scapat caietul :)) Dacă am avea norocul ăsta la examene....exact asta ţi-am spus acum 5 min...ai zâmbit...

are we there yet?

Am întrerupt scrisul pt a te întreba "La cât se sună?" :D ciudat...nu ai mai "strâmbat din nas". Să iţi spun şi "vreau acasăăăăă!!" sau "Mă doare capul...mai e mult?" Mă şi bufneşte râsul când îmi amintesc cât te enervau întrebările astea, dar îţi trecea repede şi zâmbetul îţi revenea pe buze...ce vremuri...parcă au fost ieri...şi totuşi...parcă nu...mai e puţin. Ochii care nu se văd, se uită...nu te voi uita, ştiu sigur, şi dc crezi? Pt că nu vreau să te uit....

just smile...

Banca I, rândul de la perete...privirea mea te caută în permanenţă dar nu mai eşti acolo...de fapt, nu mai exişti...totuşi, azi parcă faţa iţi este mai luminată...dar zâmbetul de pe chipul tău...mai fals ca niciodată... Eşti aici, lâmgă mine, the same identity...but different. The same smell, the same motions...care nu mint niciodată...the same voice...pe care o recunoşti din 1000...acelaşi ceas îngust care arată şi acum că timpul nu stă după noi... Privesc scaunul gol care atunci...pf...s-a pus profa fix în faţa mea...:-j...dar scaunul e încă acolo...gol...Erai...zilnic...te căutam...te găseam...te priveam...şi visam la ceva imposibil... Abia dacă ne salutam şi totuşi, telefonul acela...pe la 21:00...cred că de acolo a început totul..."Mama e plecată din oraş şi nu vreau să imi petrec noaptea alone.Am chemat pe altcineva dar nu poate să vină şi nu ştiu la cine să apelez...crezi că ai putea..?" ..wow...dar WOW...mai-mai să imi scape telu` din mână...nu ştiam cum să reacţionez...parcă auzeam o voce interioară.."GO!"...dar stai!...neah... A trecut ceva timp de atunci dar nu am uitat niciun detaliu.A fost o noapte specială...şi nu spun asta pt că s-ar fi întamplat ceva nemaipomenit...a fost ceva special doar pt că în acea seara am început o frumoasă prietenie...am început să cunosc cu adevărat persoana care îmi atrăgea privirea zilnic, de la care nu îmi mai puteam lua gândul...şi da, era exact cum îmi imaginasem deşi trecuse prin multe.. Te-ai plictisit? vezi că în colţul paginii, pe sus pe acolo e un x-uleţ roşu...:) ...mult mai devreme decât speram, la doar 2-3 luni de când ne-am cunoscut, dar la timpul potrivit.... Zilele treceau, râsetele se înmulţeau, inima bătea...muream de nerăbdare să vorbim deşi eram împreună aproape mereu, subiectele nu se terminau niciodată...mereu mai era ceva de spus, un comentariu banal de făcut, o glumă aparent stupidă, un banc sec...chestii minore de care ştiam să ne bucurăm...apusul soarelui era ceva magnific...un fenomen pe care îl studiam împreună mai mereu şi ne aducea zâmbetul pe buze...Crângaşi... Oare simţeai cum te privesc? Cum îţi analizam toate gesturile...toate vorbele...? Era suficient pt mine...O prietenie de invidiat pot spune...dar cred că mă limitez doar la "de apreciat"...

bla...bla...bla...

Pf...încă 3 ore care trec atât de greu..bine măcar că profa de eng ne lasă să învăţăm la ce avem nevoie...sau să scriem pt blog :-" Mâine nu te văd..., joi teza la fizică...ultima teză din liceu...gata...chiar se termină! Şi nebuna de info ne bate la cap cu atestatu`.Cică pe 27 mai :-@ aha...da!da!bine...cum ziceti dvs... [ după ce că " vine bacu` "şi noi "estem praf", ne mai complicăm existenţa şi cu atestatu` lu` peşte.. :-j Mda din câte observ, iar am venit la şcoala doar să nu iau absenţe...pierdere totală de timp...(:| mă uit la mine...mă uit la profa...la colegi...parcă se duce totul de râpă...nişte mutre acre, plictisite, chiar scârbite! Vorba lu` nenea Bitza, "copii îmbătrâniţi înainte de timp" :-<

boringeală in timpul orei...

Oare chiar voi duce dorul acestor ore? Acestor zile? Acestor ani....? Poate că da, poate nu...life goes on, dar amintirile rămân. Urmează anii de studenţie DAR, înainte de asta, mă aşteaptă un examen...pe cât de stupid, pe atât de important.. :| Am pretenţii de la cei din jur deci ar fi chiar culmea să nu am pretenţii de la mine...cu toate că emoţiile au început să crească...

de prin curtea şcolii

Şi uite-mă aici...aici unde eram şi acum 4 ani...same place, same ppl...şi totuşi atât de diferiţi.. Şi când spun asta mă refer în mare parte la tine, omul pe care l-am cunoscut în ziua în care...practic...am început o nouă viaţă...acolo unde mă aşteptam cel mai puţin. Şi când te gândeşti că liceul "is just a piece of shit" în care calci fără să vrei şi care lasă amprente puternice în viaţa fiecăruia... O zi care nu imi poate fi scoasă din minte...toamnă...şi totuşi atât de cald...da! chiar te-am întâlnit. Atât de ciudat, atât de plăcut...la doar câţiva paşi de mine, fară să ştiu ce se va întâmpla, fără măcar să bănuiesc ceva...şi totuşi au trecut 4 ani..ani în care s-au întâmplat mult mai multe decât mi-aş fi putut imagina... Nimicurile, rutina, plictiseala, toate parcă erau mult mai plăcute, mai suportabile...şi totuşi, atât de multe încât nu cred că-mi mai amintesc mai mult de jumătate din tot; poate aş vrea să cred că a fost doar un vis plăcut, poate aş fi vrut să opresc timpul în loc, poate mi-a fost teamă, poate nu am vrut, poate am primit prea mult...gata, S-A SUNAT!

Are you mad?..should I care..?

Ultima perioadă a fost un chin...să te văd zilnic, să iţi văd privirea plină de căldură, zâmbetul pe care nu mi l-am putut scoate din minte, buzele pe care am visat încă de la început să le ating... E un chin să fiu atât de aproape de tine şi totuşi atât de departe...zidul pe care l-ai pus între noi...mda...chiar PARE imposibil de ocolit...but remember & "never say never"!!!

shh...plouă!

Priveşte! Plouă!...plouă cu lacrimi colorate, pe cerul gri...într-o lume uitată...de tine...poate...sau poate nu...totuşi...de ce? Plouă cu vise...plouă cu mine..cu tine..cu noi..[şi DA,repet...noi...] Plouă..şi ploaia iţi simte lipsa...mă transform iar în ploaie şi ... punct